Emite conţinut

Notiuni generale de crestere a copiilor

Specialistii sustin ca este normal ca atunci cand sunt frustrati, copiii sa devina furiosi. Cu toate acestea copiii care afiseaza un comportament distructiv trebuie ajutati sa faca fata furiei pentru a preveni agravarea acestei probleme.

Exersarea tehnicilor pentru a putea face fata cu succes furiei trebuie facuta inainte de manifestarea acestui sentiment. In mijlocul unui episod de furie specialistii sustin ca aceste tehnici de calmare nu sunt eficiente daca persoana in cauza nu este familiarizata cu ele.

Una dintre principalele caracteristici ale perioadei copilariei este trecerea cu usurinta de la o stare la alta. Cu toate acestea adesea copiii intampina dificultati atunci cand trebuie sa faca fata acestor emotii, intrucat nu au capacitatea de a le identifica si mai ales de a reactiona. Rolul parintilor este acela de a-si ghida copiii si de a-i sustine astfel incat acestia sa isi insuseasca modul in care trebuie sa reactioneze la fiecare sentiment.

Agresivitatea si furia imbraca diverse forme atunci cand este vorba despre copiii, pornind de la crizele de nervi specifice copiilor de 2 ani si pana la sfidarea profesorilor si a colegilor de clasa. Motivele care duc la aparitia furiei la copiii sunt aceleasi ca si la adulti: teama, singuratate, dezamagire, stres sau suferinta. In plus, copiii intampina dificultati in ceea ce priveste identificarea acestui sentiment si implicit exteriorizarea sa in limite acceptate.

Agresivitatea este un comportament des intalnit in cazul copiilor, manifestata prin lovit, impins, muscat, etc. In general copiii renunta singuri la aceasta atitudine odata ce au ajuns la varsta de 5-6 ani. Cresterea unui copil agresiv necesita multa rabdare si perseverenta din partea parintilor, insa este foarte important sa intelegeti faptul ca scopul nu este imposibl de atins.

Majoritatea copiilor se confrunta cu aparitia unui comportament pasiv-agresiv, iar daca parintii nu iau masurile necesare acesta se poate manifesta chiar si in timpul maturitatii afectand capacitatea persoanei in cauza de a interrelationa pe termen lung. Semnele comportamentului pasiv-agresiv la copiii sunt tendinta de a manipula, placerea de a intra in polemici si tendinta de a se plange de tot felul de lucruri.

Redirectionarea agresivitatii copiilor desi pare o problema simpla, este un proces extrem de complex si mai ales important pentru a preveni aparitia lui si la maturitate. Astfel, pentru unii copiii agresivitatea pare un comportament natural, acestia fiind brutali atunci cand se joaca, interactioneaza cu alte persoane dar si cu parintiii.

Pentru unele persoane manifestarea comportamentului agresiv se face cu multa usurinta de parca aceasta este a doua natura a persoanei in cauza. Interactiunea frecvente cu o persoana agresiva se poate dovedi o adevarata provocare. Cu toate ca momentele in care acest tip de comportament este recomandat, numarul acestora este din ce in ce mai mic in societatea contemporana.

Agresivitatea pasiva este o forma mascata de exprimare a sentimentelor puternice de furie. Astfel, inca de la varste foarte  fragede copiii invata ca este mult mai bine sa isi mascheze iesirile violente decat sa le concretizeze, fapt care poate da nastere la comportamentul pasiv-agresiv. Din nefericire acest comportament are la randul sau capacitatea de a afecta modul de interrealationare pe termen lung al individului.

Strategiile eficiente de reducere a agresivitatii nu numai ca invata copilul cum sa isi exprime mania intr-un mod constructiv ci si cum sa raspunda la agresivitatea din partea altora.